vineri, 29 aprilie 2011

Specii de plante ocrotite in Muntii Ciucas,Bujorul de munte


Paeonia peregrina Mill.(Paeoniaceae)
Bujor de munte



    Flora Muntilor Carpati este deosebita , in Muntii Carpati existand specii de plante pe care nu le mai inlanim in alta zona de pe glob.

Mergand pe munte la un moment dat te poti trezi in plin “foc vegetal”. Pantele sunt colorate in rosu aprins sau roz si te apropii incercand sa te dumiresti. Bineinteles ca nu poate fi decat minunatul bujor de munte. Se intalneste in Carpati avand in general 20 -25 cm. Are ramuri lungi, putin ramificate si frunzele alternante ingramadite spre varful lujerului, tari si persistente, lungi de 1 - 2 cm, late de 5 - 10 m. Florile sunt cautate pentru ceaiuri sau dulceata.

 Planta perena, 50-80 cm, glabra.
Tulpina erecta, cilindrica, neramificata.
Frunze inferioare biternate; foliole ovat oblongi sau lanceolate, lung petiolate.
Flori solitare, actinomorfe, bisexuate; petale cuneiforme, rosii.
Fruct 2-3 folicule, catifelat tomentoase. V-VI.
Habitat: poieni, margini si raristi de paduri.

   La sfarsit de primavara bujorul formeaza devarate covoare rosu - purpuriu pe pantle Muntilor Tibles, Maramures, Rodna, Harghita, Siriu, Ciucas, Patra Craiului, Bucegi, Postavaru, Fagaras, Lotru, Lotrita, Capatana, Cindrel, Parang, Retezat, Tarcu, Godeanu, Mehedinti. Jarul florilor a facut ca numele unor munti sa poarte insemnele sirdarului si culorii sale uluitoare: Muntele Rosu in Ciucas, Piatra Arsa in Bucegi, Varful Rosu in Muntii Rodnei.
Uneori bujorul de munte ofera si surprize de proportii: cupele sale minunat filigramate si la fel de frumos mirositoare sunt de culoare alba. Aceasta surpriza a fost semnalata pe partea vestica a muntelui Rosu din Rodna, unde s-au gasit bujori de munte cu flori abe imaculate

miercuri, 27 aprilie 2011

Specii de plante ocrotite in Muntii Ciucas,Floarea de Colt.

   
       Plante rare - Floarea de colt

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc.
Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana.
Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase.
Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant.
La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august.
Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm.
Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.  
POEZIE DEDICATA FLORII DE COLT:  
Am cautat prin vise
Am cautat prin lume
frumoasa floare-a vietii
O vesnica minune.

R.Floare de colt
Salbatica floare,                                                         
Simbol al iubirii
Ce in veci nu moare.

Iubirea adevarata
Este atit de rara                                                                 
Cum e floare de colt
Nasuta- primavara.

Regina  inaltimii
Din miile de vecuri
Simbol al iubirii
Cuvint scump si sacru.

Tunelul Teliu-Intorsura Buzaului


CU TRENUL PRIN CEL MAI LUNG TUNEL DE CALE FERATA DIN ROMANIA

Iesirea in tunelul Teliu    Inainte de a se fi nascut ideea traversarii Carpatilor prin Pasul Predeal, pe la 1862, Gheorghe Baritiu, intr-un memorial, sugera o traversare prin Pasul Buzau pentru a se ajunge, apoi, la Dunare. Din pacate, ideea nu s-a finalizat, cu toate ca interesele economico-comerciale ar fi sustinut-o. Dinspre Buzau la Nehoias s-a reusit, in anul 1909, sa se deschida o cale ferata, dar dinspre Brasov spre Nehoias abia in 1922 s-a realizat un studiu care a determinat oficialitatile sa declare aceasta legatura feroviara "de utilitate publica" si sa-i aloce un credit pentru realizare.
    Au trebuit, insa, inca opt ani pentru ca drumul de fier sa capete viata si sa ajunga la Intorsura Buzaului, unde, de fapt, s-a si oprit. Traversarea efectiva nu s-a mai realizat niciodata, dar respectiva cale ferata, in afara de faptul ca a ajutat vital la dezvoltarea zonei de dincolo de Harman, s-a inscris printre cele mai pitoresti de pe reteaua CFR.
    Linia despre care scriem se desprinde din calea ferata care leaga Brasovul de Deda, la iesire din statia Harman, si face un scurt urcus pe valea Tarlungului, un afluent al Oltului, si apoi pe valea paraului Teliu, dupa care, cu o portiune dreapta si fara curbe, ajunge la Budila, o localitate apropiata de vestitele izvoare de apa minerala de la Zizin.
    Dupa Budila, traseul urca din nou, serpuind printre dealuri si facandu-si loc chiar prin inima unor culmi ce coboara din masivele inconjuratoare, adica prin tuneluri Columbelul, Morii si Teliu. Acesta din urma, prin lungimea sa de 4.369 m, este considerat cel mai lung de pe intreaga retea feroviara romaneasca. La iesirea din tunel se intra in Statia Intorsura Buzaului, statie terminus pentru linia Brasov–Intorsura Buzaului, in lungime totala de 37 km. Revenind la tunelul Teliu trebuie sa mai facem unele precizari care sa ilustreze caracterul sau aparte si importanta deosebita ce i s-a acordat la acea vreme: construit de o firma germana (Julius Berger) in decurs de cinci ani (1924-1929), tunelul a fost realizat pentru cale dubla si electrificata (!), solutie mai mult decat de avangarda pentru anii respectivi, linia nefiind electrificata.
    Declivitatea maxima pe aceasta linie este de 12‰, iar curba cea mai mica are raza de 360 m, traseul insumand 348 de poduri si podete. Aceste precizari tehnice se doresc sa fie ilustratoare a caracterului si aspectului turistic al liniei, peisajul inconjurator fiind de-a dreptul atragator chiar de la primii kilometri parcursi. Tara Barsei si apoi Depresiunea Brasovului inspira liniste si imbie la drumetie!Un tren de epoca prin valea si viaductul Teliu
    Imediat dupa plecarea trenului din Statia Budila, peisajul capata o infatisare "carpatica", crestele masivilor Ciucasului si Siriului profilandu-se pe partea dreapta a caii. Dupa ce traversam mai multe vai si doua culmi care bareaza calea, ni se deschide o vale larga, plina de vegetatie, ba chiar impadurita: este valea Teliului, peste care trecem, la o inaltime de 20 m, pe un viaduct in curba si lung de aproape 150 m. Imediat trenul intra in cel de al treilea si ultimul, dar si cel mai lung, tunel de pe traseu, ce poarta, ca si viaductul, acelasi nume cu valea care il precede, adica Teliu.
     Intorsura Buzaului este o asezare cu profunde radacini in istorie, oamenii de pe aici, deosebit de harnici, muncind fie in exploatarile forestiere sau in prelucrarea lemnului, fie in zona industriala a Brasovului, fapt care face ca, in continuare, zilnic sa parcurga cei 37 km dintre Brasov si Intorsura Buzaului trei perechi de trenuri pentru a asigura si naveta localnicilor.
    In incheiere sa mai subliniem ca la 25 iunie 1931, cand se inaugura linia de cale ferata prezentata, dupa ce lucrarile care aveau prin proiecte menirea sa faca jonctiunea prin pasul Buzaului cu capatul celeilalte cai ferate – realizata cu peste 20 de ani mai inainte –, Buzau–Nehoias, s-au oprit, localnicii si in special brasovenii tot mai sperau sa ajunga la Galati sau la Constanta pe un drum feroviar mai scurt cu peste 100 km, nemaitrecand prin Ploiesti. Framantarile premergatoare celui de Al Doilea Razboi Mondial si apoi ranile lasate de acesta au facut insa ca speranta realizarii celei de a saptea traversari pe drum de fier a Carpatilor sa ramana neimplinita.

marți, 26 aprilie 2011

MUNTII BUZAULUI

         

Muntii Buzaului-Descriere

-Incadrati in vest de muntii Ciucas, in est de muntii Vrancei, in sud de culmile Subcarpatilor de Curbura, iar la nord de Clabucetele Intorsurii, muntii Buzaului se desfasoara pe o suprafata de aproape 1900 kmp. In sud si in nord, contactul cu regiunile limitrofe este subliniat prin differentele de nivel de 200-350m ce apar adesea sub forma unor versanti abrupti. Acest aspect este si mai pregnant pe aliniamentul Paltineni-Colti-Lopatari, adica acolo undde eroziunea a pus in evidenta pereti abrupti alcatuiti din strate groase de gresie, in pozitie verticala.
-Limita fata de muntii din est si vest se poate urmari in lungul vailor Buzau, Siriu in vest; Basca Mica, Basca Mare in est, al unor inseuari largi(intre varful Furu Mare si Ivanetu in sud-est, Lacauti-Menesbert in nord-est) si culmi joase. Pozitia geografica a acestor munti la circa 40 km de Brasov si 80 fata de Buzau, in vecinatatea unor areale des populate, si faptul ca sunt strabatuti de o artera de comunicatie importanta faciliteaza accesul si le asigura o perspectiva frumoasa in practicarea turismului. Masivele Sviriu, Penteleu, Podu Calului si Culmea Ivanetu, in cadrul carora exista mai multe trasee marcate, se afla in partea central-sudica a regiunii, ele fiind separate de vaile Buzau, Barsa Mica, Barsa Rosilei.
-Masivul Siriu, situat in partea cea mai vestica a regiunii, este delimitat fata de culmea Tataru-Tatarut prin culoarul vailor Crasna si Siriul Mare, de culmea Monteoru prin valea Siriului, iar de Podu Calului prin valea Buzaului. Multimea obiectivelor oferite, indeosebi de cadrul natural, face ca acesta sa constituie regiunea cea mai interesanta si mai solicitata de turisti.
-Masivul Penteleu se afla la extremitatea estica a muntilor Buzaului, fiind despartit de muntii Vrancei si masivul Podu Calului prin culoarele vailor Basca Mare si Basca Mica. Impresioneaza indeosebi prin culmile sale prelungi, pajisti intinse si prin perspectiva larga pe care o ofera asupra Carpatilor de Curbura. Cele mai multe legende si catece haiducesti sunt legate de locuri aflate pe culmile, varfurile si vaile Penteleului. Ele amintesc de fapte de vitejie ale oamenilor acestor meleaguri. Mai cunoscute sunt cele legate de haiducul Gherghelas.
-Masivul Podu Calului, incadrat de Buzau, Basca Mare si de Basca Rosilei, are o pozitie centrala. Este mai scund fata de vecinii sai, obiectivele turistice fiind axate indeosebi pe vai si in vecinatatea asezarilor.
-Culmea Ivanetu, situata la contactul cu Subcarpatii, prezinta importanta prin cele cateva obiective turistice aflate pe cei doi versanti. Totodata, prin drumurile si potecile care o strabat, ea asigura o legatura directa intre masivele amintite si ariile de interes turistic din nordul Subcarpatilor-Lopatari, Alunis.
Reprezentativ ptr.localitate: Barajul Siriu inaltime 122 m,lungime coronament 570 m, construit intre masivul Siriu si masivul Podu Calului din roca, steril si miez din argila, acesta a dus la formarea unui lac cu lungimea de 11.5 km., si un volum de 155 milioane mc. apa.
Barajului a implicat schimbarea rutei drumului national DN 10 pe linia de contur a lacului Siriu, cu aceasta ocazie construindu-se mai multe viaducte.
Viaductul Giurca are o lungime de 276 m.,cu piloni de 46 m. inaltime, iar viaductul Stanca Teharau, strapunge stanca versantului cu acelasi nume dand senzatia unui pod suspendat.
Pe partea estica a versantului Malaia la altitudinea de 1420 m., in Muntii Siriu se gaseste Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund. Un lac, doua nume, doua legende:
Lacul Vulturilor -deoarece aici conform legendei, preluata de Alexandru Vlahuta in Romania pitoreasca: "aici vin vulturii, primavara, de beau apa ca sa intinereasca, aici isi invata puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufasii regi ai inaltimilor." 

Raul Buzau

         Daca vizitati zona Intorsurii nu trebuie sa ratati ocazia de a vedea apele repezi ,limpezi si pline de viata ale raului Buzau
Raul Buzau izvoraste din masivul Ciucas si se varsa in Siret pe la puctul Sendreni.
Raul Buzau din puct de vedere hidrografic are un bazin de receptie de 5505 km patrati,lungimea cursului de apa este de 325 km cu nenumarate intorsaturi cea mai spectaculoasa fiind in zona Intorsurii,de aici si numele localitati noastre de Intorsura Buzaului.
Debitul mediu al raului Buzau este de 28,5 metri pe secunda, dar in perioada de primavara cand topirea zapezii de pe versantii apropiati, alaturi de Muntele Ciucas poate cauza cresteri ale debitului substantiale.
Tot debitul crescut in mod inimaginar ,dar din cauza ploilor in cantitati substantiale a dus de nenumarate ori inundarea localitatilor din avalul raului (Sita Buzaului, Bobocea).
Judete pe care raul Buzau le traverseaza sunt Judetul Brasov,de unde practic ia viata raul Buzau,Judetul Covasna prin Intorsura Buzaului pentru care este si sursa de apa potabila (mediu urban) iar apoi in aval judetele Buzau si Braila.
Pe cursul Buzăului sunt două amenajări hidroenergetice barajul si acumularea Siriu cu centrala hidroelectrică de la Nehoiașu și barajul Cândești, cu amenajarea hidroenergetică Cândești-Vernești-Simileasca.AFLUENTI      DE STANGA ; : Stranbu ;Urlatoare mare;Urlatoarea mica;Dalghiu;Acris;Zabratau;Hartag;Sasu;Gramaticu;Teherau;Ghiurca;Casoca;Basca raziiliei;Sibiciu;Panatau;Nil;Cara;Carnu;Ursoaia;Balaneasa;Saratel;Pacllele;slanic;draghici;Caldaresti;Nucu;Blajanca;Valea larga;Parau boului;Ghergheasca;Ciulnita. 
AFLUENTI DE DREAPA;Paraul fetei; Illici;Ciumernicu;Chichirau;Crasna;Metcu;Izvoru negru ;Siriu;Bradu;Bontu mare;Nehoiu;Valea rea;Valea viei;Gorneasca;Valea seaca;Basca chiojdului;
PRINCIPALELE LOCALITATI TRAVERSATE; Vama Buzaului;Intorsura Buzaului;Sita Buzaului;Crasna;Siriu;Nehoiasu;Nehoiu;Patarlagele;Cislau;Viperesti;Magura;Berca;Sapoca;Vernesti;Maracineni;Sageata;Buzau;Gradistea,Racovita;Latinu.
      

Cascada urlatoarele,Vama Buzaului

    Cascada Urlătoarelor din masivul Ciucaş e un spectacol al naturii  

În inima munţilor Ciucaş, apele unei cascade parcă se tânguie, chemându-şi admiratori cărora să li se arate în toată splendoarea. Din pântecul masivului, şuvoaiele de ape se prăvălesc zgomotos în rotocoale când mici, când mari, dar mereu cu acelaşi sunet cadenţat. E un spectacol acvatic de o sălbăticie rară! Fenomen al naturii straniu şi impresionant, cascada Urlătoarelor îşi aşteaptă  vizitatorii în apropierea localităţii Vama Buzăului, din judeţul Braşov.      

            Nu e la fel de cunoscută precum cascada Urlătoarea din munţii Bucegi, dar este cel puţin la fel de spectaculoasă. Ca să ajungi la cascada Urlătoarelor din masivul Ciucaş trebuie să treci prin vamă. Aflată la 50 de km de Braşov, Vama Buzăului nu este asaltată de turişti, dar cei care ajung aici, n-ar mai pleca.

Cascada Urlătoarelor este la mai puţin de doi km de Vama Buzăului. Indicaţii primeşti de la localnicii din zonă. Nimeni nu îţi vorbeşte însă despre motivul pentru care caderea de apa a fost numită aşa straniu. Trebuie să descoperi singur...

Drumul forestier se îngustează treptat. Nu e tocmai uşor de traversat cu maşina, dar nici prea dificil. Pentru noi e un moment de bucurie că înaintăm cu viteză mică pentru că putem să ne clătim ochii în voie cu splendorile naturii.
Priveliştea îţi taie răsuflarea. O înşiruire de cascade de apă, unite într-o perdea străvezie ce cade tumultos printre stânci, peste calcarele din munte. Privind-o, îţi dai imediat şi explicaţia pentru ciudatul nume care deja nu ţi se pare aşa straniu. În căderea lor, apele cascadei aproape că urlă, te cheamă către ele. Începem şi noi să urcăm versantul plin de apa.
Acest articol a fost copiat dupa www.Intorsura.ro.



luni, 25 aprilie 2011

Lacul vulturilor (sau Lacul fara fund )si Lacul Sec.

Lacul Vulturilor (sau Lacul fara Fund) este situat in Muntii Siriu pe partea estica a versantului Malaia la aproximativ 1420m altitudine. Lacul de origine preglaciara, este unul din putinele lacuri de acest gen ramase. Cele doua denumiri ale lacului provin din doua legende diferite.
Lacul Vulturilor

   
Numele de Lacul Vulturilor vine de la legenda conform careia aici, primavara, vulturii isi invata puii sa zboare (legenda a fost consemnata de Alexandru Vlahuta in “Romania Pitoreasca”), iar denumirea de Lacul fara Fund vine de la legenda conform careia un cioban din partile locului si-a parasit aici turma, si-a aruncat bata in apelel lacului si a pornit la drum prin lume. Ajuns la Dunare, dupa un an de peregrinari, ciobanul isi regaseste bata si mistuit de dorul mioarelor sale si de dorul plaiurilor natale decide sa se intoarca.
Lacul Sec

Lacul Sec
Lacul este cantonat intr-o cuveta de origine crio-nivala fiind alimentat din ploi, topirea zapezilor si izvoarele de la baza poalelor de grohotis. Are o suprafata aproximativa de 10.000 mp si o adancime aproximativa de 3m      (informatii aflate de la unul din tovarasii mei de drum, om de munte cu vasta pregatire de specialitate).


Ghid montan,muntii Ciucas.

Prezentare
      Muntii Ciucas fac parte din ramura sudica a Carpatilor Orientali. Limitele fata de muntii inconjuratori sunt reprezentate de raurile ce-l incercuiesc ca un inel, creand o denivelare de circa 1000 m fata de ianltimile maxime din masiv.
La est, cursurile superioare ale Buzaului si Teleajenului, despartite de pasul Boncuta-1078 m, detaseaza net masivul de culmile vestice ale masivului Siriu si de muntii Tataru, ceva mai scunzi, alcatuiti din coame domoale acoperite cu paduri si pasuni.
Spre sud, depresiunea Cheia, continuata catre nord-vest de cursul superior al Teleajenului si de culoarul Bratocei-1272 m, separa Ciucasul de muntii Grohotisu-1767 m si de prelungirile nord-estice ale acestora, Babesu-1468 m si Bobu Mare-1757 m.
In vest, limita propriu-zisa o formeaza paraiele Babarunca si Dalghiul, care il despart de cele doua proeminente- Tesla, 1613 m si Dungu, 1502 m. Tot Dalghiul este cel care inchide limita masivului Ciucas spre nord, intr-un curs domol, lasand de o parte si alta mici terase diferit cultivate, pasuni sau plopi si salcii. 
Trasee muntii Ciucas:
Cabana Babarunca-Cheia
Cheia spre-Cabana Muntele Rosu-fosta cabana Ciucas-Poiana Stanii-Valea Berii.
Poiana Dalghiului-fosta cabana Ciucas.
Poiana Stanii-Cheia.
Vama Buzaului-fosta cabana Ciucas.
Fosta cabana Ciucas-Poiana Stani.
 ACCES: DN 1, soseaua Bucuresti-Ploiesti, continuata cu DN 1a-Maneciu Ungureni-Cheia   
Drumul forestier Mogos-valea Pridvarea-valea Teleajenului pana la Poiana Stanei, care se desprinde din DN 1A, la km 131,5   
Venind de la Brasov, se poate folosi DN 1A pana la cabana Babarunca
Cai de acces: statiunea Cheia, Vama Buzaului, Zizin, Brasov  

Geologie
In regiunea muntoasa de la est de Valea Prahovei, masivul Ciucas, prin altitudinea lui de peste 1900 m si aspectul sau morfologic, constituie o personalitate geografica marcanta. El se detaseaza din nivelul general al inaltimilor muntoase inconjuratoare care staruie la 1400-1500 m, si atrage atentia de la departare, mai ales ca este marginit de abrupturi stancoase. Atat din sesul Brasovului, cat si din depresiunea Intorsura Buzaului,
   Ciucasul pare o veritabila cetate de piatra ce domina culmile ondulate, mai scunde, ale muntilor din jur. Dinspre sud, aspectul lui pare mai putin masiv, doar crestele crenelate ale Zaganului si proeminenta varfului Ciucas sunt tot atat de asemanatoare cu ruinele unui castel medieval.
   Treapta inalta a reliefului, extinsa intre 1400-1954 m, corespunde unei stive de conglomerate cu grosime de 500-600 m, de varsta albiana, cretacic mediu.Conglomeratele sunt alcatuite din pietrisuri si blocuri rotunjite de sisturi cristaline, gnaise, calcare, gresii etc., prinse intr-o matrice calcaroaso-grezoasa.In ansamblu, conglomeratele reprezinta rocile cele mai rezistente din regiune.
   Treapta mijlocie a muntilor este alcatuita din culmi cu inaltimi de 1000-1200 m.Ea corespunde unor roci mai putin rezistente-alternanta cu gresii, marne si sisturi marnoase de varsta barremian-aptiana, cretacic inferior.
   Treapta inferioara, mai putin omogena, corespunde unor roci putin rezistente-sisturi marnoase si argiloase, apartinand cretacicului superior.
Clima
    Clima masivului Ciucas este o clima de munte mai putin rece decat cea din masivele inalte ale Carpatilor, fapt care se reflecta si in extensiunea redusa a pasunilor alpine propriu-zise.  
Temperatura medie anuala a aerului este mai mica pe culmi, 2-4 gradeC si creste pe vai pana la 4-6 gradeC. Iarna, media lunii ianuarie se prezinta intre valorile de 6 si 8 gradeC, iar vara, media lunii iulie ajunge la 12-14 gradeC. Amplitudinea termica anuala atinge 10-20 gradeC.
Precipitatiile care cad sunt relativ abundente, dar prezinta variatii in privinta raportarii sezoniere.Daca media anuala este de 1000-1200 mm, iarna se inregistreaza 400-500 mm, iar primavara si vara 600-700 mm. In total, in timpul unui an se constata 160-180 zile cu precipitatii. Perioada cu cele mai putine precipitatii cuprinde sfarsitul verii si inceputul toamnei.
Stratul de zapada, destul de abundent, apare de obicei in luna octombrie, mentinandu-se pana in luna mai; perioada cea mai indicata pentru schi este insa ianuarie-martie.
            Durata de stralucire a soarelui este de circa 75 de zile pe an, dar numarul de zile in intregime cu cer senin este mai mic de 40 intr-un an, iar numarul de zile cu cer acoperit ajunge la 120-140 pe an.
Nebulozitatea oscileaza intre 6,5-7,0 zecimi, in raport cu altitudinea.
In masivul Ciucas, cea mai mare frecventa o au vanturile de vest si nord-vest, mai rar cele de sud-vest; orientarea culmilor modifica local directia vanturilor, canalizandu-se pe vai. Viteza medie anuala a vantului este de 4-5 m/s si chiar 7 m/s pe creste.

Flora
Primii pasi spre crestele muntoase ne poarta in zona padurilor bogate ce inconjoara muntele ca un brau. Ea este formata de padurile mixte in care predomina fagul(Fagus silvatica); asociat fagului intalnim carpenul(Carpinus betulus), frasinul(Fraxinus excelsior), ulmul(Ulmus carpinifolia), mesteacanul(Betula verrucosa), iar pe vai arinul(Alnus viridis) etc.




Dintre flori amintim: ghiocei(Galanthus nivalis), ciubotica cucului(Primula officinalis), floarea pastelui alba si galbena(Anemone nemorosa, A.Ranunculoides), brebenelul de munte(Corydalis cava), leurda(Allium ursicum), toporasul(Viola silvestris), mierea ursului(Pulmonaria molissima), laptele cucului(Euphorbia amygdaloides), feriguta(Polypodium vulgare), feriga ursilor(Pteridium aquilinium), macrisul iepurelui(Oxalis acetosella) etc.


Padurile de conifere sunt constituite masiv din molid(Picea excelsa).In Ciucas intalnim si zada(Larix decidua), in Zaganu si in jurul localitatii Cheia.Ceea ce caracterizeaza padurea de molid este abundenta muschilor si ferigilor. Dintre cele existente mentionam bradisorul(Lycopodium clavatum), degetarutul(Saldanella montana), clopotei(Campanula abienta), macrisul iepurelui(Oxalis acetosella). Alaturi de flori intalnim manatarca(Boletus edulis) si alte ciuperci.
Unde padurile au fost defrisate intalnim rugi de zmeura(Rubus idaeus), fragi(Fragaria vesca), desisuri de zburatoare(Chamaenerion angustifolium), degetar(Digitalis ambigua), iarba stupului(Melissa officinalis), iova(Safix capraea), socul rosu(Sambucus rubra) etc.
Alaturi de brazi intalnim ienupar pitic(Juniperus sibirica) si smirdar(Rhododendron kotschyi). In asociatie cu acestea apare afinul(Vaccinium myrtillus) si, mai rar, merisorul(V.vitis-idaea).
Dintre plantele care infloresc primavara tarziu intalnim brandusele de munte(Crocus heuffelianus), sisineii de munte(Pulsatila alba), ochiul gainii(Primula minima),




degetarutii(Soldanella montana), ciubotica cucului(Primula officinalis), stanjeneii de munte(Iris ruthenica), ghintura(Gentiana verna), anghelina(Primula longifloara), sclipetii de munte(Potentilla ternata), argintica(Dryas octopetala), garofitele de munte(Dianthus tenuifolius), bulbucii de munte(Trollius europaeus), romanita de munte(Anthemis carpatica), albastrele(Cenaturea pinnatifila), rusulita(Hieracium aurantiacum), luceafarul(Scorzonera rosea), trei-frati-patati(Viola arvensis).
Vegetatia ierboasa este compusa din iarba vantului(Agrostis rupestris), taposica(Nardus stricta), parusca(Festuca alpina), rogoz(Carex sempervirens) etc.
Pe stanci si grohotisuri plantele au culori mai vii si talie mai mica, se strang in pernite sau se adapostesc sub stanca.Mentionam clopoteii pitici de stanca(Campanula cochleariifolia), ochiul sarpelui(Eritrichium nanum), galbinelele de munte(Doronicum carpaticum), saxifragele(Saxifraga moshata), iarba rosioara(Silene acaulis), floarea de colt(Leontopodium alpinum) etc.

Hidrografie
Terotoriul masivului Ciucas este drenat de o serie de paraie ce apartin de trei bazine hidrografice diferite: al Buzaului, al Teleajenului si al Tarlungului.





Buzaul isi aduna apele prin intermediul a doua izvoare ce vin din directii diferite: paraul Fetei si Strambu cu numeroasele sale izvoare care isi au obarsia in versantul nordic al Ciucasului, vai seci si priporoase la obarsie, ca sub 1200 m sa devina viguroase; inainte de a culege pe dreapta afluentii Chirusca Seaca si Piscu cu Apa, paraul Strambu o ia brusc spre sud si apoi formeaza frumoasele chei dintre culmea Piatra Laptelui si muntele Strambu. Celalalt izvor al Buzaului, paraul Fetei, cu obarsia in culmile nord-vestice ale muntelui Tabla Butii, coboara iute spre nord printre culmea Vaii Stanei, in vest, si Tataru, in est, coteste putin spre apus si se uneste cu Strambu.
Teleajenul, cunoscut sub numele de paraul Berii.


Se afla la circa 1350 m altitudine si este marcat prin Fantana Nicolae Ioan.Apele Teleajenului patrund in depresiunea Cheia, curgand printre maluri joase, unde primeste, pe stanga, paraiele ce coboara din culmea Zaganu-Tampa, Gropsoarele si Zaganu-unite intr-unul singur, sub numele de Tampa.
Telejenelul, cel mai important afluent al Teleajenului, se formeaza in depresiunea de la Poiana Stanei, unde apele intrunite ale paraului Stanei, paraul Alb si paraul Cetatii se infratesc intr-un suvoi puternic formand Teleajenul.
Tarlungul dreneaza partea apuseana a masivului Ciucas prin doua paraie principale: Babarunca si Ramura Mica ce izvoraste de sub muntele Babesu. In lungul acesteia din urma coboara soseaua nationala din pasul Bratocea pana la cabana Babarunca. De aici, in aval, Tarlungul curge printr-o vale mai larga pana la Sacele, in depresiunea Barsei.
Fauna
Dintre animalele salbatice pe care le intalnim in masivul Ciucas,amintim ursul(Ursus arctos), mistretul(Sus scrofa), cerbul(Cervus elaphus), rasul(Lynx lynx),






lupul(Canis lupus), vulpea(Vulpes vulpes)
. Cele mici sunt reprezentate de jder(Martes martes), pisica salbatica(Felis silvestris),veverita(Scirius vulgaris), capra neagra(Rupicapra rupicapra), care este ocrotita de lege.
Lumea pasarilor o formeaza pasarile mici-privighetoarea(Luscinia megarhinchos), mierla(Turdus merula), pitigoiul(Parus major), cinteza(Fringilla coelebs), gainusa de munte, fluturasul de piatra(Tichodroma muraria) etc.Deasupra crestelor este domeniul uliilor(Accipiter nisus), vulturilor(Aegypius monachus), acvilelor de munte(Aquila). Zaganul(Gypaetus barbatus aureus), vulturul urias cunoscut in culmea Zaganu, este disparut de la noi din tara.
Dintre reptile mentionam vipera comuna(Vipera berus) si soparla de munte(Lacerta vivipara), iar dintre gasteropode, cele de talie mica.
Cabane muntii Ciucas:  
Cabana Silvia  
Cabana pensiunea Carmen 
Cabana Babarunca  
Cabana Muntele Rosu
ACEST ARTICOL A FOST EXTRAS DUPA PAGINA: CARPATI.ORG.