Animal din Muntii Ciucas,Pisica Salbatica.

           Pisica sălbatică (Felis silvestris), numită şi mâţă sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină mică, nativă Europei, părţii vestice a Asiei şi Africii. Specia este carnivoră şi se hrăneşte cu mamifere mici, pasări şi alte animale de mărime asemănatoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă (Felis silvestris catus) este inclusă în aceeaşi specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană – Pisica sălbatică africană (Felis silverstris lybica).
În ambianţa sa nativă, pisica sălbatică poate să se obşinuiască uşor cu arii de râspandire diverse: savană, stepă şi pădure. Indivizii sălbatici sunt cenuşii sau bruni şi au dungi negre. Pot să ajungă 45-80 cm de lungime, coada de 25-40 cm şi greutate de 3-8 kg. Subspeciile africane sunt în general mai mici şi au culori mai deschise.
Pisica sălbatică a fost, datorită aspectului şi dimensiunilor ei, mai puţin râvnită şi vânată decât râsul. Ca urmare, astăzi se întâlneşte din Delta Dunării până în munţi, pe teritorii mult mai largi decât râsul. Ea preferă pădurile liniştite, cât mai întinse, cu mulţi arbori bătrâni şi/sau hăţişuri.
Ca şi râsul, este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită şi în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestaţie de circa 70 zile, femela naşte 2-4 pui. Aceştia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să îşi urmeze mama la vânătoare.      De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreţie externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar şi pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacţia de vânare necontrolată din partea râsului.
       Cele mai dezvoltate simţuri sunt auzul şi mirosul. Ca animal nocturn şi de amurg, are ochii bine adaptaţi la văzul de noapte, dar departe de performanţele râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa.
Nu urmăreşte niciodată prada care îi scapă.
Subspecii
Subspecii africane:
Felis silvestris brockmani (Africa de Est)
Felis silvestris cafra (Africa de Sud)
Felis silvestris foxi (Africa de Vest)
Felis silvestris griselda (Africa Centrală)
Felis silvestris lybica (Africa de Nord)
Felis silvestris ocreata (Africa central-estică)
Felis silvestris pyrrhus (Africa central-vestică)
Subspecii asiatice:
Felis silvestris caudata (Zona Mării Caspice)
Felis silvestris ornata Pisica indiană de deşert (din India până în Iran)
Felis silvestris shawiana (China şi Mongolia)
Subspecii europene:
Felis silvestris cretensis Pisica sălbatică cretană (Creta) (dispărută, deşi s-au raportat apariţii).
Felis silvestris caucasia Pisica sălbatică caucaziană (Munţii Caucazieni şi Turcia)
Felis silvestris grampia Pisica sălbatică scoţiană (Nordul Scoţiei)
Felis silvestris jordansi Pisica sălbatică balearică (Insulele Baleare)
Felis silvestris reyi Pisica sălbatică corsicană (Corsica)
Felis silvestris sarda Pisicile sălbatice sardianiană şi siciliană (Sardinia şi Sicilia)
Felis silvestris silvestris Pisica sălbatică europeană (Europa)
Felis silvestris tartessia Pisica sălbatică sud-spaniolă (Peninsula Iberică)
Pisica domestică:
Felis silvestris catus Pisica domestică
ACEST ARTICOL A FOST EXTRAS DUPA PAGINA: ANIMALUTUL.RO