Istoria orasului Intorsura Buzaului.

Intorsura Buzaului

Orasul Intorsura Buzaului este situat la 51 km de Sfantu Gheorghe, 42 km de Brasov si 114 km de Buzau, la o altitudine de 706 m, pe drumul national Brasov-Buzau, la intrarea in trecatoarea Siriu-Buzau si ocupa mica depresiune intracarpatica de la "cotul cel mare" al Buzaului superior.

Denumirea de Intorsura Buzaului este romaneasca, fiind inspirata locuitorilor de raul Buzau, care aici se intoarce brusc, schimbandu-si directia. Sensul numelui este de indoitura, curba, cotitura.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii s-au descoperit, in anul 1909, mai multe unelte neolitice de piatra. In apa Buzaului s-a identificat un topor de piatra lustruita, cu gaura de inmanusare, datand din neolitic sau de la inceputul epocii bronzului. Alte dovezi ale existentei unei populatii preistorice in tinutul Buzaielor le constituie diferitele obiecte de cremene descoperite in numar mare in cuprinsul acestei vai, dintre care o parte se afla la Muzeul Judetean din Brasov, iar altele la Muzeul din Sfantu Gheorghe. Una din dovezile care atesta prezenta romanilor in aceasta parte a Tarii Barsei o constituie "cetatea romana cu turn de paza", ale carei ruine se mai vad si astazi.

Prima atestare documentara: 1533, Boza (impreuna cu celelalte localitati din Buzaul Ardelean sau Buzaul Ungar); 1839, Bodza-Fordulás, Floroje. Dupa Constantin C. Giurascu, denumirea de Buzau apare pentru prima data in anul 372, intr-un document grecesc, referitor la martiriul Sf. Sava Gotul. Denumiri istorice romanesti: 1839, Floroje [Floroaie]; 1850, Floroje [Floroaie], Buzaul ardelean, Buzaul Ungar (pana in 1922 a existat o singura unitate administrativa cu aceasta denumire, care cuprindea toate localitatile din depresiunea Buzaului Ardelean).

Prin localitate curge apa Buzaului, in care se varsa paraiele Rescheu, Barbatu, Bradetu, Cremenea. Toponimele intalnite pe teritoriul localitatii sunt: Dealu Taberei, Dealu Stanii, Aninoasa, Varfu Cirlanului, Dealu Boricenilor, Lunca Sasilor, Dumbrava etc. Inca de timpuriu, Valea Buzaului a fost folosita ca drum de trecere de o parte si alta a Carpatilor, spre Ardeal sau spre Muntenia. La trecerea sa in Transilvania, voievodul Mihai Viteazul s-a oprit, la 8/14 octombrie 1599, in Intorsura Buzaului, asezandu-si tabara pe o colina de la marginea localitatii, denumita astazi "Dealul Taberei". Cronicarul Stefan Szamoskozi sustine ca, la 15 octombrie 1599 Mihai Viteazul si oastea sa ar fi ajuns pe fanetele stapanite de familia grofului Ioan Beldi, fanete situate intre Vama Buzaului si Tabla Butii, unde astepta venirea secuilor. Domnitorul a trecut prin pasul Buzaului si cand s-a intors dupa infrangerea suferita la Miraslau.

In decursul Evului Mediu, trecatorile pasului Buzau au fost si puncte comerciale unde se percepea vama marfurilor. Aceste trasee, considerate obligatorii, se numeau "drumuri ale tarii" sau "drumuri mari ale vamii". Autoritatile Transilvaniei au acordat mare atentie acestui drum de legatura, cu important rol comercial si strategic. Legaturile statornice cu romanii de peste Carpati se regasesc si in folclorul local. Astfel, in balada lui Bucur, haiducul Bucur este "voinicul Ciucasului", frate bun romanului care trece granita "fara pasus" (pasaport), "fara sfanti" si "fara frica de finanti" (vamesi).

Din continutul Ordinului gubernial, datat 17 septembrie 1770, rezulta ca in Pasul Buzaului erau atunci 129 iobagi. Conscriptia urbariala din anul 1820 mentioneaza ca jude al satului era Gheorghe Bobes (Bobes Gyorgy), iar jurati: Petru Florea (Virág Péter), Toma Bularca (Bulárka .amás), Ioan Munteanu (Muntyán János), Ioan Timaru (.imár János), Nicolae Tohaneanu (Tohány Nyikuláj), Ioan Lungu (Hoszszu János), Muntean Aldea (Algye Muntyán) si Filip Pop (Pap Fulop).

Austriacul Ignaz Lenk von Treuenfeld mentiona, in Lexikon-ul sau aparut la Viena in 1839, ca Intorsura Buzaului era sat locuit de romani. In vara anului 1848, locuitorii din zona Intorsurii Buzaului inainteaza mai multe petitii Dietei Transilvaniei si Episcopiei Ardealului. In noiembrie 1848, un barbat roman a fost ucis de "revolutionarii" unguri in mod "tiraneste" (cum se precizeaza in "pomelnicul martirilor romani de la 1848-1849", publicat de A.-P. Alexi in revista Transilvania de la Sibiu in 1871).

Deoarece romanii din Buzaul Ardelean au luptat in timpul revolutiei de la 1848 sub comanda unui capitan brasovean, in anul 1849 au suportat represaliile detasamentelor secuiesti, care au devastat bisericile si scolile romanesti si au maltratat populatia din zona. Petitiile romanilor din zona nu au incetat nici in epoca postrevolutionara, cu deosebire intre anii 1851-1894. Astfel, in septembrie 1851, locuitorii din depresiunea amintita, impreuna cu cei din Ozun si Budila adreseaza un memoriu

printului Karl von Schwarzenberg, guvernatorul Transilvaniei, privind situatia nedreapta creata taranimii deziobagite dupa primii ani ce au urmat Revolutiei de la 1848. Memoriul prezenta apoi pe larg intreaga serie de servituti ale iobagilor din zona Buzaielor si se incheia cu speranta ca "vom fi scapati de nemesi daca ni se vor socoti toate dupa sfanta dreptate, toate greutatile pe care le-am purtat sub jugul iobagiei". Petitia este redactata cu sprijinul marelui patriot si carturar George Baritiu.

In anii primului razboi mondial este arestat si vrednicul preot Gheorghe Neagovici din Intorsura Buzaului (impreuna cu alti preoti romani din curbura Carpatilor), fapt petrecut intr-o situatie care se va finaliza cu un proces pentru "tradare de patrie" si "spionaj romanesc". In dorinta de a atrage Romania de partea Puterilor Centrale, Germania a cautat sa impuna Austro-Ungariei schimbarea politicii sale de asuprire fata de romanii transilvaneni. In aceste conditii, guvernul din Budapesta a inscenat o "actiune de spionaj", spre a dovedi Germaniei ca romanii transilvaneni sunt "tradatori ai patriei ungare si ca nu merita sa li se schimbe soarta". Actiunea respectiva a fost indrumata indeaproape de insusi ministrul Tisza István. In anul 1915, serviciile de spionaj ale armatei ungare angajeaza pe evreul Rafael Mendel din Porumbacu de Jos (Sibiu), care s-a prezentat la invatatorul roman David Pop din Harman sub numele fals de Stoica, sergent in armata romana, originar din Azuga, propunandu-i sa adune informatii despre operatiile militare austro-ungare de-a lungul granitei cu Romania, pe care apoi sa le trimita Marelui Stat Major al Armatei Romane. Cazand in cursa, David Pop intra in legatura cu un numar de preoti, invatatori si alti intelectuali romani, fara sa stie unii de altii, care-i pun la dispozitie o serie de date privind dislocari de trupe, constructii de transee si chiar harti strategice. Toate aceste informatii n-au ajuns in posesia Marelui Stat Major al Armatei Romane ci au fost trimise direct Tribunalului Militar al Corpului I al Armatei Ungare din Cluj. Toti cei implicati in aceasta inscenare au fost arestati in zilele de 22-24 octombrie 1915. Actul de acuzare, pe 74 de pagini, poarta data de 18 mai 1916 (nr. 3127/1915).

Astfel, preotul Gheorghe Neagovici-Negoescu din Intorsura Buzaului a fost arestat la 25 decembrie 1915 si inchis la Brasov, Cluj, Oradea si din nou la Cluj, pana la 28 octombrie 1918. La 6 decembrie 1916 este condamnat la 3 ani temnita grea. A mai fost arestat preotul Ioan Modroiu din Vama Buzaului si condamnat la patru ani inchisoare grea. De asemenea, preotul Gheorghe Cerbu din Intorsura Buzaului este internat la Nezoider (28 august 1916-23 decembrie 1916), apoi din nou deportat la Sopron, in Ungaria, din 7 aprilie 1917 pana in mai 1918.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a cuprins cu o insufletire de nedescris si pe romanii din Intorsura Buzaului. Pentru Marea Adunare de la Alba Iulia s-a format o delegatie si s-a incheiat un proces verbal, in 12/25 noiembrie 1918. Intorsura Buzaului (cercul electoral Sfantu Gheorghe) avea ca presedinte pe George Negoviciu Negoescu, notari pe Alexe Zbarcea si Iosif Babes, iar delegati au fost alesi: Nicolae Cristea din Sita Buzaului, George Cerbu din Intorsura Buzaului, Ion Modroiu din Vama Buzaului, George Nistor din Teliu, Xenofon Comsa din Marcus; au fost alesi si barbati de incredere din comunele cercului: Iosiv Banciu, Alecse Boriczan, Ioan A. Bularca, Alexe I. Filip, Ion Hermenean, George Juga, Vasile Neagoie, Neculai Bularca, Alexe Gaitan, Dumitru Luca, Cozma Florea, Neculai Gaitan, Vasile Ola, George Hermelean. Semnatarii documentului "Hotararea noastra" poarta numele vechilor familii romanesti din zona: Bularca, Popica, Bobes, Boricean, Ola, Negot, Negoiescu, Tohanean, Muntean, Gociman, Zarnescu, Zaharia, Sporea, Craciun, Cristea, Comsa, Baciu, Todoran, Oltean, Ticusan, Cerbu, Dima, Filofie, Darstar s.a. La propunerea Prefecturii judetului Treiscaune, prin ordinul Ministrului de Interne din 6 august 1923, localitatea Buzaul Ardelean s-a impartit in 4 comune, respectiv Intorsura Buzaului, Sita Buzaului, Vama Buzaului si Barcani. In "expunerea de motive" redactata in sprijinul acestei masuri se invoca "configuratia geografica si distantele foarte mari dintre localitati", precum si faptul ca "in trecut existau in zona patru comune, care in 1902 au fost contopite intr-un singur notariat, de fosta stapanire, din motive de politica sovina". Intreaga viata sociala si economica a zonei s-a desfasurat sub inraurirea puternica, aproape exclusiva, a mediului geografic. Astfel, locuitorii acestei asezari si ai celor din imprejurimi, din cele mai vechi timpuri s-au ocupat de cresterea animalelor, industria casnica, industria forestiera, mestesugurile si comertul.

In perioada interbelica, toate asezarile din Depresiunea Intorsurii Buzaului au apartinut de judetul Brasov. Zona a cunoscut o perioada de prosperitate economica, sociala si culturala. Intorsura Buzaului a fost capitala plasii cu acelasi nume, avand judecatorie, notariat, spital, scoala, camin cultural, despartamant ASTRA etc. O influenta deosebita pentru dezvoltarea intregii zone a avut-o construirea caii ferate Brasov-Intorsura Buzaului (prin strapungerea celui mai lung tunel din tara), cale ferata ce urma sa faca legatura cu localitatile de peste Carpati, prin punctul sau terminus, Nehoiul.

Dupa ce a apartinut de mai multe raioane (Brasov, Codlea, Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc), in 1968 localitatea a devenit oras, in cadrul judetului Covasna. In anii care au urmat, s-au infiintat cateva intreprinderi industriale (de exploatare forestiera, mobila, cabine de tractoare s.a.) si indeosebi Cooperativa Mestesugareasca "Arta Populara". Dupa 1989, a fost reinfiintata Judecatoria locala. Sunt in stadiul de constructie un spital orasenesc, o casa de cultura si noi locuinte. Orasul are legaturi traditionale cu Brasovul si localitatile din Tara Barsei, cu cele din zonele Sfantu Gheorghe si Covasna, dar si cu asezarile vecine din judetul Buzau.
ACEST ARTICOL A FOST EXTRAS DUPA PAGINA: CRESTIN ORTODOX.RO