Vama buzaului,prezentare turistica.

  

Vama Buzăului

este formată dintr-o comunitate a cărei ocupaţie principală este agricultura, aflându-se la aproximativ o oră la sud-est de Braşov. Acest sătuc bucolic, al cărei gospodării tradiţionale se întind înapoia drumului spre dealuri line şi o pădure de pini, este cea mai nouă descoperire a iubitorilor de agroturism. În ultimii câţiva ani, satul a găzduit un concurs de sculptură pentru care artiştii se pregătesc cu lucrări realizate în lemn sau metal. 

Sculpturile rămân expuse în sat pe parcursul întregului an. Deşi festivalul nu se va mai ţine anul acesta, sătenii susţinând că sculpturile sunt motivul pentru care vacile lor dau mai puţin lapte, lucrările dau un aer ciudat acestei zone liniştite, contribuind, de fapt, la reuşita experienţei agro-turistice.

În mai multe locuri, singurul drum care trece prin sat este întretăiat de un pârâu mărginit pe alocuri de zone verzi şi copaci (şi lipsite în mod incredibil de orice urmă de gunoaie). Deşi pârâul este prea îngust pentru a se putea înota în el, este locul perfect pentru un picnic relaxant. Fără trafic, fără muzica dată la maxim.


Munţii din sudul satului găzduiesc stânele unde ciobanii îşi duc în perioada de vară turmele la păscut pe păşunile parfumate, departe de pesticide şi chimicale. Ciobanii rămân în munţi toată vara, făcând brânză. Proprietarilor de pensiuni le face plăcere să îi ducă pe turişti la stâne, aceştia putând să se bucure în acelaşi timp şi de o plăcută drumeţie până acolo.

Munţii care înconjoară Vama Buzăului sunt împânzite de trasee de drumeţii, variind de la uşoare la dificile. Dealurile sunt îmbrăcate în păduri de pini, iar majoritatea potecilor se intersectează cu izvoare cu apă proaspătă. Aceste zone sunt habitatul unei numeroase populaţii de urşi, aşa că fiţi prevăzători.


Nu există alt loc mai ospitalier decât Vama Buzăului, dar aici ospitalitatea este veritabilă. Proprietarii de pensiuni sunt bucuroşi să îi iniţieze pe oaspeţi în procesul de preparare al brânzei şi al altor îndeletniciri agricole, începând cu mulsul vacilor şi terminând cu pregătitul zacuştei şi al gogonelelor pentru iarnă. Mesele pe care le veţi servi, probabil că o să vi se pară cele mai proaspete pe care le-aţi gustat vreodată, având în vedere că toate ingredientele sunt produse proprii: pâine, unt, lapte, carne, legume şi fructe. Locurile de cazare nu sunt sofisticate, dar cu siguranţă comode, curate şi la preţuri rezonabile. În sat nu există restaurante, aşa încât dacă mergeţi doar pentru o singură zi, nu uitaţi să vă luaţi de-ale gurii.

Când vă întoarceţi spre Braşov, pe drumul naţional 10, nu treceţi cu vederea unul dintre cele mai vechi poduri care datează de la mijlocul anilor 1800. Dacă aţi ajuns până aici nu ezitaţi să faceţi o escală la Teliu, un vechi sătuc în pădurile căruia există o fortăreaţă de secol XIII construită de către cavalerii templieri. Turnul său de veghe pare că a fost construit în Epoca de Bronz, după care a urmat o cetate dacică, şi mai apoi, un fort roman, al cărui rol era să protejeze Transilvania de puhoiul de invadatori care atacau dinspre Moldova. Nu există indicatoare care să vă ajute să găsiţi ruinele, aşa încât dacă nu reuşiţi să îi daţi de urmă, întrebaţi un localnic.